Înainte de alegerile parlamentare din aprilie 2009, liderul PL se afla în fruntea unei formaţiuni politice extra-parlamentare. O jumătate de an mai târziu, acesta a fost ales Preşedinte al Parlamentului, asigurând ulterior şi interimatul funcţiei de preşedinte al statului.
Vechi militant al mişcării de renaştere naţională, unul dintre fondatorii Frontului Popular, Ghimpu este un unionist convins, care nu şi-a ascuns niciodată intenţiile de apropiere a Republicii Moldova de România şi Europa. Partidul Reformei, pe care Ghimpu l-a condus în prima jumătate a acestui deceniu, nu s-a bucurat de o mare audienţă, iar în timpul campaniei din 2005, acest partid s-a retras din cursa electorală pentru a nu prejudicia şansele altor formaţiuni democratice.
Ascensiunea politică a Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu s-a manifestat la începutul lui 2009, când sondajele sociale au arătat că PL-ul devenea lider printre formaţiunile democratice. Un an şi jumătate mai devreme, acelaşi partid a învins alegerile locale din Chişinău. Unii specialişti explică această creştere de popularitate a PL-ului, prin ocuparea nişei pierdute de PPCD.
Scrutinul din 5 aprilie transformă PL-ul în principala forţă de opoziţie din ţară, dar alegerile anticipate au reuşit să schimbe datele problemei. Pe de o parte, Partidul Liberal obţine în iulie mai multe voturi decât în aprilie, pe de altă parte, acesta cedează poziţia de lider în favoarea PLDM-ului. Cu toate acestea, liberalii rămân în continuare printre factorii importanţi în procesul decizional de la Chişinău, iar Mihai Ghimpu deţine două dintre cele mai importante funcţii în stat.
În acelaşi timp, alegerile au scos în evidenţă şi punctele slabe ale formaţiunii lui Ghimpu. Impulsiv din fire şi adeseori prea direct în exprimare, Mihai Ghimpu a atras simpatii, dar şi mai multe critice, dobândind faima unui creator de perle. Glumele sale pipărate au constituit deliciul buletinelor de ştiri, remarcile usturătoare la adresa comuniştilor a stârnit hohote de râs, însă şi neîncrederea electoratului faţă de simţul său diplomatic. Remarcile lui Ghimpu faţă de "cuiul" comuniştilor l-au apropiat de omul simplu, dar a provocat şi semne de întrebare în rândul multora.
Pe parcursul acestor noi realităţi politice, Ghimpu şi-a adaptat din mers atât discursul, cât şi comportamentul politic. Nu a fost uşor pentru un actor care a parcurs atât de rapid drumul de la un opozant fără experienţă în materie de guvernare, la cel de preşedinte interimar al republicii.
Atitudinea critică a acestuia faţă de Moscova şi politica externă a acesteia l-a poziţionat pe Ghimpu în mijlocul unor dispute interne. Cu toate acestea, şi-a onorat obligaţiile de gazdă a CSI, demonstrând că viziunile sale politice nu-l împiedică să vadă priorităţile ţării.
În timpul campaniei electorale din 2010, PL-ul s-a arătat foarte optimist, cu toate acestea rezultatele au fost sub aşteptările liberalilor, care au devenit a 3-a dintre forţele democratice care a trecut în Parlament. Dintr-un motiv sau altul, se pare că electoratul a taxat greşelile liberalilor.
Cu toate acestea, Mihai Ghimpu rămâne unul dintre personajele-cheie ale conducerii de stat, al cărui onestitate şi simplitate în exprimare nu poate să nu cucerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu